CARACTERISTICILE ETOLOGICE ALE ROZĂTOARELOR

CARACTERISTICILE ETOLOGICE ALE ROZĂTOARELOR

3.1. Cerinţe de bază
Metodele de prevenire şi combatere a rozătoarelor au fost elaborate pe baza unor temeinice cercetări privind biologia, ecologia şi etologia rozătoarelor, proprietăţile chimice şi toxicologice ale rodenticidelor şi modul lor de aplicare. Rozătoarele dispun de o serie de însuşiri biologice, care le conferă o capacitate deosebită de adaptare la mediu.
Un număr de factori influenţează instalarea populaţiei de rozătoare şi nivelul infestării.

Rozătoarele au nevoie de:
a) hrană
b) un mediu sigur (adică vieţuiesc în domenii cum ar fi gropi de excremente,
diferite zone de depozitare, pereţi sau găuri în acoperiş şi în alte locaţii liniştite).
c) cuiburi
d) apă.

Habitatul oferit de construcţiile tipice pentru adăpostirea păsărilor produce adesea condiţii optime pentru rozătoare. Acesta oferă o temperatură constantă şi un mediu controlat, fără prădători şi încurajează în mare măsură activităţile nocturne ale şobolanilor şi şoarecilor. Rozătoarele au acces practic nelimitat la furaje care pot fi obţinute direct de la hrănitori, benzi transportoare sau rezervoare deschise şi ca rezultat al scurgerilor. Apa potabilă este, de asemenea, disponibilă în mod constant şi deşi cuiburile de şoareci nu necesită o sursă de umiditate pentru a supravieţui, ei vor exploata aceste facilităţi, în special în perioada de reproducere.

Cavităţile din pereţi, din straturile de izolaţie, spaţiile din acoperiş şi golurile create între etaje şi alte secţiuni din structura adăpostului vor oferi, în general, un mediu sigur. Şobolanii vor ocupa, de asemenea, de multe ori locaţii în aer liber, în adăposturile învecinate şi în alte structuri, înainte de a trece în ferme. Acestea includ depozitele de gunoi, depozitele de materiale, şanţurile sau gardurile vii. Excrementele din gropi şi din alte zone, asigură un aşternut pentru şoarecii şi şobolanii care îşi vor face vizuini şi vor trăi în cadrul acestor acumulări. O acumulare a deşeurilor în alte părţi ale structurii, cum ar fi grinzi, tocuri şi piloni oferă, de asemenea, un habitat optim. Prezenţa de pene şi dejecţii / aşternut furnizează materiale ideale pentru crearea de cuiburi.

3.2. Modul de viaţă şi mişcarea adulţilor
Şobolanii şi şoarecii trăiesc în grupuri familiale care îşi vor apăra teritoriile lor împotriva intruşilor. Cu toate acestea, există diferenţe între cele două specii, care trebuie să fie luate în considerare în contextul controlului infestării.

Habitatele şoarecilor
Şoarecii vor ocupa, în general, structura clădirii, deşi aceştia pot fi găsiţi şi în perimetrele din jur, mai ales dacă clădirile şi zonele de depozitare nu sunt păstrate curate şi/sau momelile nu sunt amplasate în mod corespunzător. Ei pot fi găsiţi, de asemenea, cu o frecvenţă mai scăzută, în gardurile vii sau în alte habitate adiacente. Şoarecii ocupă teritorii mici, ceea ce înseamnă că un mare număr de grupuri restrânse de familii pot locui în interiorul unor habitate tipice, cum ar fi gropi cu excremente şi spaţiile din acoperiş, din perete, în care aceştia vor trăi independent unii
de ceilalţi. În cazul în care densitatea populaţiei este mare, iar hrana şi apa sunt disponibile, teritoriul ocupat de fiecare grup individual este mai mic. De exemplu, mai multe grupuri de familii pot fi găsite aglomerate în gunoiul de grajd uscat de pe fiecare grindă de sub cuşti, în gropile adânci.
Şobolanul comun
Şobolanii trăiesc în galerii, pe care le sapă în toate obiectivele exploataţiilor de păsări unde formează colonii familiale. Acest mod de viaţă este consecinţa sistemului de termoreglare insuficient dezvoltat (temperatura internă variază între 30 – 400 C.
Tolerează temperaturi cuprinse între 5 – 300 C. La temperaturi negative rozătoarele mor prin hipotermie, iar la cele peste 350 C mor prin şoc caloric. Temperatura optimă pentru ele este de 18-220 C.

Rozătoarele nu pot trăi fără apă mai mult de 24-38 de ore. Lipsa de apă conduce la apariţia fenomenelor de devorare a puilor şi femelelor. Insuficienta dezvoltare a sistemului de termoreglare şi necesitatea de a roade continuu datorită reşterii incisivilor face din această categorie de vieţuitoare un mare consumator de hrană. Şobolanii sunt foarte suspicioşi, spre deosebire de şoareci care sunt foarte curioşi. Şobolanii pot fi găsiţi atât în interior, cât şi în exterior. Ei pot trăi în adăposturi sau alte structuri, în zone unde vor escava vizuini, în jurul perimetrului clădirilor sau în apropierea şanţurilor, gardurilor vii şi în gunoi, echipamente sau alte materiale. Sistemele de drenaj sau alte structuri similare, cum ar fi conductele sunt de asemenea utilizate.

Ei vor stabili trasee regulate de unde au acces la sursele de hrană şi apă.Aceste zone din afară acţionează ca “posturi de aşteptare”, din care şobolanii care au fost iniţial atraşi de furajele împrăştiate şi ouă, se vor muta ulterior în alte adăposturi în care vor vieţui. Şobolanii se vor muta în adăposturile din fermă în număr mai mare toamna şi iarna, când vremea este rece şi umedă, iar alimentele sunt mai uşor de procurat, ca urmare a strângerii recoltei. Acest lucru este important în ceea ce priveşte calendarul şi planificarea măsurilor de control – care ar trebui să fie, prin urmare, intensificate şi ţintite asupra potenţialelor puncte de intrare la acele date ale anului. Şobolanii şi şoarecii se vor muta uşor din locaţie atunci când aceasta este distrusă şi sursa de hrană a fost îndepărtată.

Curăţarea unităţilor le va încuraja căutarea de adăposturi alternative. Acest lucru poate încuraja răspândirea populaţiilor de rozătoare şi introducerea bolii în ferme învecinate, anterior curăţate.
Deşi obiectivul ar trebui să fie eliminarea rapidă a infestărilor în timpul duratei de viaţă al unui efectiv, care oferă şansa de eliminare a infecţiei cu Salmonella în timpul perioadei de ouat, combaterea inadecvată, în timpul perioadelor de schimbare a ciclurilor, poate permite supravieţuirea şobolanilor şi şoarecilor rămaşi, protejaţi în cadrul structurilor clădirilor. Ei formează apoi viitorul nucleu de infestări şi pot fi o sursă de reportare pentru infecţia cu Salmonella. Şobolanii rămaşi în exploataţiile depopulate, de asemenea, cel mai probabil se vor muta în incintele vecine, cu un risc consecutiv de propagare a salmonellei în cazul în care ferma de origine a fost pozitivă.

3.3 Caracteristici comportamentale
Deoarece, ca şi în cazul şoarecilor, şobolanii prezintă varietăţi comportamentale şi de hrănire, este nevoie de o varietate de momeli cu rodenticide ce pot fi aplicate simultan.

Şoarecii
Şoarecii trăiesc în grupuri mici, iar comportamentul lor eratic de hrănire are ca rezultat, în perioada de activitate, vizitarea unui număr diferit de surse de hrană. Ca rezultat al acestui comportament este necesar asigurarea unui număr adecvat de momeli în locurile în care rozătoarele circulă sau trăiesc. Este de asemenea important de a amplasa/controla cu regularitate momelile în teritoriu, în scopul menţinerii interesului şoarecilor şi totodată al asigurării palatabilităţii momelii şi consumării unor tipuri diferite de momeli.

Momeala trebuie să fie păstrată proaspătă, fără praf şi amplasată pe traseul rozătoarelor şi în locurile în care rozătoarele îşi fac cuib, nu numai în punctele fixe cu momeli. Acest lucru presupune crearea de puncte de acces, acoperite, în pereţi, în spaţiile din acoperiş, găuri mici, pentru plasarea momelilor. În punctele de acces în ari, intrările la gunoi şi transportoarele de ouă, uşi, sisteme de drenaj şi în orificiile mici de la nivel inferior trebuie puse momeli.

Şobolanii
În contrast, şobolanii manifestă un comportament cunoscut ca „reacţie la obiecte noi” sau neofobie. Aceasta îi face suspicioşi la tot ce se introduce pe teritoriul lor şi pentru reuşită, se poate lua un număr de zile în avans până ca ei să fie pregătiţi să cerceteze noile obiecte. În practică, aceasta înseamnă că ei sunt lenţi în explorarea cutiilor şi a tăvilor cu momeli şi încep consumarea momelilor cu rodenticide, îndeosebi când acestea sunt amplasate în fermele de păsări. Pentru acest motiv, cel mai bine este să se acorde două până la trei săptămâni şobolanilor care consumă momeli din
cutiile plasate în mediul lor, înainte de a lua o decizie în ceea ce priveşte eficacitatea metodei. Aceasta trebuie realizată prin monitorizasrea consumului de momeli şi activitatea şobolanului.
Ambele specii sunt capabile să roadă diferite materiale, incluzând în mod concret lemn, metale uşoare şi materiale plastice.

Ei sunt capabili să se caţere pe verticală, pe suprafeţe relativ netede şi să treverseze structuri cum ar fi fire şi cabluri orizontale. Intrarea în clădiri este realizată prin orificii mici; de asemenea ei pot sări distanţe mari şi îşi pot face vizuini pe sol sau în alte materiale. Ei sunt capabili, de asemenea, să înoate.

3.4 Rezistenţa la rodenticide
Existenţa aşa numiţilor ‘super’ şobolani şi şoareci care sunt capabili să supravieţuiască dozelor speciale de rodenticide care în mod normal ar trebui să-i omoare, este adesea cotată ca o consecinţă al unui tratament prost instituit. Totuşi, este foarte probabil ca factori cum ar fi tehnici de aplicare inadecvate, poziţionarea pe locuri a momelilor şi monitorizarea momelilor, combinată cu o lipsă a intensităţii să conducă la o combatere ineficientă. Cu toate acestea, rezistenţa genetică la câteva componente anticoagulante este prezentă la unii şobolani şi virtual la toate populaţiile de şoareci. Este important să se înţeleagă faptul că rozătoarele sunt din naştere fie susceptibile, fie rezistente şi nu pot dobândi această caracteristică în timpul vieţii. Rezistenţa la prima generaţie de anticoagulante cum ar fi warfarina este larg răspândită în populaţiile de şoareci, astfel, utilizarea acestor componente nu este recomandată împotriva acestei specii.

Situaţia cu privire la şobolani este mai puţin clar definită şi a fost identificată în diferite părţi ale ţării. Unde există probleme cu eficacitatea componentelor de primă generaţie, este recomandată utilizarea generaţiei a doua de rodenticide avându-se în vedere statusul şi condiţiile de utilizare ale produsului. Rezistenţa paternală se schimbă în mod constant şi va influenţa viitoarele strategii de combatere.

COMANDA TELEFONICA

CAUTA UN PRODUS

QUICKPHOS-UP

DELICIA GASTOXIN