Infectia virala Zika

Infectia virala Zika

Infecția virală Zika (boala Zika) este o boală cauzată de un virus specific – Zika – originar din Africa și Asia.
Boala este răspândită, în primul rând, la oameni prin mușcătura țânțarilor din familia Aedes (Aedes aegypti – tulpina africană, Aedes vexans – tulpina emisferei nordice și Aedes albopictus – tulpina asiatică), aceeași responsabili și pentru răspândirea altor boli, mult mai grave (febra Dengue, febra galbenă, Chikungunya, etc) iar cele mai comune simptome sunt febra, iritația pielii și a mucoaselor, dureri musculare și articulare și conjunctivita (înroșirea ochilor).

De obicei, boala este tratata ca o răceală, mai puternică sau mai ușoară, în funcţie de rezistența specifică a fiecărui organism și durează de la câteva zile până la o săptămâna, perioada calculată de la momentul mușcăturii țânțarului ce a provocat infecția. În mod normal, starea generala a bolnavilor nu este atât de gravă pentru a merge la spital, organismul se reface spontan, iar rata deceselor este foarte, foarte mică.

Deși descoperit, identificat și catalogat ca atare încă din 1947, virusul Zika nu a fost, până acum, foarte prezent în statisticile medicale, fiind rareori diagnosticat datorită, de cele mai multe ori, fie asimilării cu o simpla răceală, fie cu alte boli similare, transmise prin mușcătura de țânțar.
De aceea, nu există date foarte clare despre perioada de incubație a virusului (se estimează de la câteva zile la o săptămână) și o modalitate certă de identificare a virusului este un test de sânge în care se va putea identifica (sau nu) tipul de virus specific.

O dată ce o persoană a fost infectată cu virusul Zika, după vindecarea infecției persoana respectivă va rămâne, foarte probabil, cu o imunitate dobândită la infecţii ulterioare.

Nu există un vaccin specific împotriva infecției cu virusul Zika. Singura modalitate de prevenire a infectării cu virusul Zika este evitarea mușcăturilor de țânțar.
În acest moment, autoritățile sanitare din Statele Unite (CDC – Center for Disease Control) nu au făcut publice nici un fel de informaţii care să lege, cumva, infecția cu virusul Zika de alte posibile complicaţii ulterioare (microencefalia juvenilă).

Singurul lucru demonstrat știinţific și medical este că infecția cu virusul Zika se transmite de la mamă la făt și de aceea este recomandat un control medical de urgență, dacă o femeie însărcinată bănuiește că a fost infectată cu virusul Zika.Protecţia împotriva țânțarilor și a mușcăturilor de țânțar.

  1. Prevenția
  2. Protecţia preventivă
  3. Tratamente

Cel mai important mijloc de prevenție este limitarea înmulțirii populaţiilor de țânțari din familia Aedes spp. (Aegypti, Vexans, Albopictus, etc) responsabili pentru răspândirea virusurilor care provoacă boala Zika, febra dengue, febra galbenă sau Chikungunya.
Ce trebuie să știm despre Aedes spp și Culex spp.:

  •  Trăiesc atât în interior, cât și în exterior și sunt activi și mușcă, cu precădere în timpul zilei, nu seara sau dimineața ca “ruda” lor locală Culex spp. (țânțarul comun);
  • Femelele depun câteva sute de ouă odată, în recipiente în care există umezeală (apă stătută), ouăle rămân lipite pe pereții vasului și, o dată ce nivelul apei crește, eclozează ajungând la stadiul de adult în circa o săptămână;
  • O populaţie iniţială de câțiva indivizi infectați cu virusul Zika pot produce o epidemie de proporţii în mai puţin de o lună de la prima înmulțire, ritmul de creștere fiind exponențial.

Ce trebuie să știm despre țânțarii din România:
Nu toți țânțarii sunt la fel. Specii diferite împrăștie viruși diferiți și înțeapă în diferite momente ale zilei.

1. PREVENȚIA
Prevenția presupune, în primul și în primul rând, înlăturarea (sau controlul) tuturor potențialelor focare de înmulțire a țânțarilor – recipiente cu apă stătută, infiltrații în subsoluri, sisteme de canalizare inundate, zone de depozitare industrială și casnică a apei, fântâni părăsite, jardiniere și vaze ornamentale (inclusiv – sau, mai ales – cele din cimitire), zone de deșeuri în care se acumulează apă de ploaie (cauciucuri uzate, recipiente din plastic, etc).

2. PROTECȚIA
Protecția preventivă presupune purtarea de îmbrăcăminte adecvată (bluze/cămăși cu mâneci lungi, pantaloni lungi) pentru micșorarea gradului de expunere a corpului la contactul cu țânțarii infestați, concomitent cu folosirea de substanţe repelente, aplicate direct pe piele, dar și protecţia habitatului (plase anti-țânțari la uși și ferestre sau, când nu e posibil, păstrarea lor închise și folosirea aerului condiţionat, utilizarea de electroinsecticide sau aplicarea unui insecticid cu remanență prelungită pe tavane și pereţi, cu rol de protecţie).

3. TRATAMENTUL ÎMPOTRIVA ȚÂNȚARILOR este recomandat atât ca mijloc preventiv (înainte să se întâmple), cât și profilactic (atunci când se constata existenta unei infestări masive)

Preventiv, se pot trata zonele de apă stătută, identificate mai sus, cu un larvicid chimic de tip IGR (ex: Baycidal® WP 25), cu remanență îndelungată, care are rolul de a rămâne în apă stătută mult timp și de a opri dezvoltarea larvelor spre stadiul de adult;

Profilactic, se pot face tratamente exterioare cu insecticide concentrate, omologate pentru aplicare în exterior (ex: Aqua K-Othrine®, K-Othrine® PROFI EC 250, Solfac® EW 50), testate împotriva Aedes spp (Aedes aegypti, Aedes vexans, Aedes albopictus, etc) și aplicate după o monitorizare iniţială a focarelor de infestare, cu echipamente de tip ULV/LV auto-purtate sau prin avio-tratamente. Tratamentele trebuie executate în perioada de maximă activitate a țânțarilor, insistandu-se pe zonele de vegetație și cu apă stătută. Tratamentele trebuie să fie repetate la intervale de 14-21 zile, intercalându-se aplicarea insecticidului concentrat (în exterior) și a larvicidului (dar doar punctual pe zonele mai sus-menționate). Primul tratament trebuie început în luna martie, iar ultimul să fie făcut în luna octombrie (mai ales în zonele cu potențial de hibernare a țânțarilor – subsoluri, etc.);

Profilactic, dar și preventiv se pot aplica și în interior (tavane, pereţi, etc) insecticide concentrate cu remanență îndelungată (K-Othrine® WG 250, K-Othrine® SC 25 Flow) astfel încât țânțarii intrați în habitat să intre în contact cu suprafețele tratate (și cu substanța activă plasată acolo) și să moară.

DE REȚINUT: – Boala Zika este provocată de un virus transmis prin înțepătura țânțarilor din familia Aedes spp; – Deși se poate manifesta doar ca o răceală ușoară, există indicația ca femeile însărcinate să se prezinte imediat la medic, dacă există simptome specifice, pentru investigații amănunțite; – Nu există dovezi științifice că boala este mortală sau că provoacă anomalii congenitale fătului, existând, în ambele cazuri, întâmplări în acest sens care sunt investigate medical; – Nu există vaccin împotriva acestei boli; – Prevenția și protecţia se pot realiza prin evitarea înțepăturii de țânțar, fie prin mijloace non-chimice (îmbrăcăminte adecvată, curățenia zonelor cu ape uzate) sau chimice (aplicare de larvicid chimic IGR în zonele de ape uzate), iar profilaxia prin programe de tratamente insecticide și larvicide, atât la nivel de zona urbană și peri-urbană, cât și la nivel de locuinţa individuală.

COMANDA TELEFONICA

CAUTA UN PRODUS

QUICKPHOS-UP

DELICIA GASTOXIN